În nopţile când plouă mă îndrăgostesc de felinare.
Mă ameţesc jocurile lor difuze de lumini pale
Şi-mi place cum se hlizesc spontan
în fiecare picătură de ploaie...
da,atunci când e toamnă şi noapte
sub felinare plouă ca-n nicio altă parte.
câteodată
torn pe fereastră
zaţ de cafea
şi-ncep
să desenez pe aburi de frig
amintiri abstracte
şi-mi ghicesc doar chipul
distorsionat în umbrele
ce se preling pe sticlă.
felinarele tac mereu poveşti,
ele ştiu cine ai fost şi ce nu eşti.
ele ştiu tot şi rămân pe loc,
ele ştiu unde se duc cei ce nu se întorc,
pot să piardă şi să găsească,
învaţă oamenii să fugă sau să iubească
şi-o să facă mereu un lucru mărunt
care iremediabil soarelui îi scapă:
să lumineze noaptea în ochiuri de apă.
photo made by Bogdan Mitrică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu