"Chiar dacă totul ar fi vulgar, lumina zorilor nu poate fi. Ar trebui s-o privim zilnic ca să redevenim puri..." Emil Cioran

luni, 26 octombrie 2009

ZOR de toamnĂ.


"Pe-atunci eram - iti mai aduci aminte?
Eram asa cum iar am vrea sa fim .
Nici nu iubeam , nici nu voiam sa stim
Al cui voi fi si-acui vei fi ....Eram
Copii naivi , cuminti si fara minte"


zorii mei nu se revarsă ca la Alecsandri
"peste vesela natură"...
ei nu ştiu decât să-mi intre-n sânge
cu-n soare nedulce,
cu-o lumină
de idilă
ce încă nu s-a-nfiripat.
mie-mi toarnă laolaltă
frunze muribunde
şi tăceri de larmă...
şi prin geamuri aburinde
raze coapte pe-noptat
vin să-mi măture trezirea
cu-n mănunchi de vis uscat.

zorii mei nu ştiu să cadă diafan
pe buze amorţite-n zâmbet,
ei doar pică-n cerc
şi-n van,
poposind pe-un colţ de suflet.

şi nu e toamna asta prima
şi nici ultima în care,
zorii mei se-mbolnăvesc de ploaie.
şi răcind tuşesc afară
numai zile de risipă
cu noroi de amintiri
şi emoţii de iubiri
ce-au murit de gripă...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu