îmi vine de parcă trece...

când pleci în grabă...

când n-am putere să te opresc...

când îmi piere farmecul...

când îl pierzi şi tu...

atunci îmi vine să nu te mai iubesc.


când nu te uiţi în urmă...

când nu te uiţi nici lângă...

când nu pleci privirea...

când rămâi impasibil,

să ţip îmi vine şi să nu te mai iubesc.


când nu-mi mai sorbi cuvintele,

când nu mai asculţi cum tac,

când nu mai ai răbdare,

când nu mai ai intenţii şi tact,

îmi vine o furie nebună să nu te mai iubesc.


câteodată te-aş izbii la pământ,
te-aş face mii de bucăţele...
dar îmi trece repede dorinţa
ca şi aia de a nu te mai iubii,
şi-mi vine un dor nătâng
să te iau şi să te strâng
bucăţică cu bucăţică
în braţele mele!