pânză nefolosită

să te fi crezut când mi-ai vândut porumbei pe ascuns,
ar fi fost o mare scăpare de tine din partea mea.
te-aş fi vândut mai degrabă pe doi covrigi calzi
pe care i-aş fi dăruit un copil sărac
cu care ai fi avut în comun doar murdăria,
doar că a lui ar fi fost de stradă
şi a ta de suflet.


tot aberai tu despre sfâşituri de poveste,
ar fi trebuit să îmi dau seama mai devreme
că sunt doar un obiect
pe lista ta de consumabile
şi ca lipsa ta de precauţie şi predicţie
nu o să mă includă pe facturi viitoare.
te-am tăiat şi eu dintr-un total
lăsându-te fără căpătâi la buzunarul stâng.
abia acum ai început să vezi
cum e să te trezeşti amorţit,
în plin aer rece şi fără acoperiş.

acum îmi beau ceaiul târziu şi adulmec,
în timp ce tu calculezi şi oftezi.
mie îmi vine somn în timp ce ţie
îţi vine dor...
n-aş fi crezut că vei ajunge
să te foloseşti de stele,
să furi din cerneala neagră
care-ţi ţine loc de sânge
şi să-mi trimiţi mesaje criptate.

iartă-mă,nu pot să înţeleg,
nu pot să accept intenţia ta
de a te întoarce de unde nu ai plecat.
pentru mine firul s-a rupt doar,
iar nodurile mi se pun doar în gât.
oriunde altundeva nu le tolerez.