Oamenii care uită câte le-ai spus şi făcut îmi lasă un gust amar.
Oamenii care nu au încredere în tine pentru că nu au în ei însăşi,mă fac să îi compătimesc.
Oamenii care nu mai ştiu ce i-ai făcut să simtă , sunt irecuperabili pentru sufletul meu.
Oamenii care nu îţi mai vorbesc, dar au pretenţia că ştiu tot ce se întâmplă cu tine , mă irită,rău.
Oamenii care se apucă să îţi dea sfaturi care nu iau forma firii tale şi te contestă pentru ceea ce eşti , nu merită osteneala.
Oamenii care filtrează înainte lumea prin binele şi răul lor , nu au dreptul să te oblige să rămâi cu aceleaşi decantări.
Oamenii care se retrag şi îşi bagă eşecurile sub preş , sunt cei ale căror victorii vor venii cel mai greu.
Oamenii care pleacă trântind câte o uşă, o zgârie adesea cu unghile de partea cealaltă.
Oamenii care etichetează totul cu aceeaşi denumire sunt cei care niciodată nu vor face alegerile potrivite.
Oamenii care fug n-ar trebui să aibă pretenţia să te oboseşti să îi ajungi.
Oamenii care separă şi împart la milimetru, sunt cei care ajung să piardă în final totul.
Oamenii cu caracter de fier sunt oxidabili şi dacă totuşi îl au din oţel inoxidabil, oricum sunt de metal,iar metalul se topeşte...dispariţia e oricum iminentă.
PS: pentru EL şi EA
PSS: optez pt caracterul de piatră
PSSS: aproape se merită să nu te rişti să îi salvezi pe cei care au pierdut capătul firului.dacă ei nu mai cred şi simt, mi-e de ajuns să o fac eu fără să îi întreb,fără să îmi pese dacă au habar...
"Si totuşi e trist în lume..."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
frumos :).
RăspundețiȘtergerechiar magnific.
felicitări.