"Chiar dacă totul ar fi vulgar, lumina zorilor nu poate fi. Ar trebui s-o privim zilnic ca să redevenim puri..." Emil Cioran

joi, 15 aprilie 2010

mă caută sistematic acolo unde nu sunt




Dar cine sunt eu,eu sunt un nimeni printre alte milioane de nimeni şi dorinţele mele sunt şi ele la fel de mărunte ca alte miliarde ale altora.Chiar ieri mi-am amintit că am o întâlnire fixată la care trebuie să ajung,doar că nu ştiu nici ziua,nici ora,nici locul.E o întâlnire importantă cu „cea care aş vrea să fiu” şi cu „cea care am să fiu”.Vrem să stăm de vorbă toate 3,să ajungem la un compromis.Nu aşa fac oamenii?Ajung mereu la compromisuri.Cum spuneam,am o întâlnire pentru care e posibil să mă pregătesc ani şi totuşi să nu se întâmple niciodată,pe care poate o s-o ratez .”Cea care o să fiu” mi-a spus sigur că ne putem întâlnii în particular,dar are agenda încărcată până ...până mă fac OM MARE.

„Aha,mulţumesc!i-am spus.Atunci care mai e folosul?Eu vreau acum,acum ca să ştiu ce să fac.

-Când mă vei întâlnii eu îţi voi fi păstrat locul şi o să îţi iau în schimb numele,astfel voi deveni „cea care ai fost”,în rest nu te pot ajuta cu nimic.

-Bine ,bine şi „cea care aş vrea să fiu” ?

-Ea o să te chinuiască mereu şi o să fie o veşnic nepunctuală,ar putea întârzia toată viaţa.

-Şi atunci eu ce fac?

-Aşteaptă-ne!Aşteaptă-ne cu stăruinţa picăturii de calcar care-şi face coloană!Aşteaptă-ne şi FII CEA CARE EŞTI, ăsta e cel mai bun lucru pe care îş poţi face pentru tine.”

3 comentarii:

  1. compromisurile ne alcatuiesc viata..si o ajuta sa devina cat se poate de imperfecta...dar fara ele am fii niste robotzi fara sentimente, fara ganduri
    >:D<

    RăspundețiȘtergere