za în za,oglindă în oglindă.

"Alege să fugi, vinde privirea asta pe tot nimicul din mine! " Solitary Thoughts








suntem două suprafeţe netede de sticlă.
două feţe ale căror reflexii se toarnă
fără rimă unele într-altele.
ne leagă doar un infinit nenumărabil
şi aramatele de euri care dau mâna.
când vrei să mă pierzi e de ajuns
să te întorci să mă priveşti.

te leg strâns de mişcările mele,
fiecare imagine a spatelui meu întors
e compensată de chipul celei care vine,
celei care se întoarce înapoi
acolo de unde niciodată nu pleacă.
tu zâmbeşti la rândul tău,
uneori cu chipul spre necuprins,
alteori întors spre realitate.

suprapunerea noastră imperfectă
ne înlănţuieşte cu fiecare rază
şi cele neştiut de multe sensuri
se întretaie în nesfârşitul dintre noi.
cascadăm ape şi răceli de cristal,
facem schimb de transparenţe
şi pariem pe perspective.
cine pierde?
cine câştigă?


tunelul prin care scăpăm de acum,
se curbează undeva la mijloc,
după ce n de îmbrăţişări naive
nu îndrăznesc să se fărâme...
unde se ajunge în nicăieri?
unde începem oare cu adevărat
să ne distorsionăm în sine...
pentru că vezi tu,eu una,
n-am nevoie decât de etern
ca să ies la iveala orbirii tale.