lipsa ta face parte din mine,
mă urmăreşte ca o umbră
sau se agaţă
ca un scai de catifea
ce ţine să mă înţepe tandru.
eşti ca un călcâi de-al lui Ahile
amputat şi uitat în pieptul meu,
eşti ceea ce te-am lăsat să fi,
niciodată mai puţin decât tot,
dar întotdeauna nimic.
vorbeşti ca o ploaie de vară,
taci ca o noapte înzăpezită
şi nu-mi cânţi deloc,
decât râsete,
decât priviri mari
şi îmbrăţişări fugare.
ca un copil naiv,
închizi ochii cu lumea în ei
şi-adormi în visul meu,
până în dimineţi de lapte
pe care le bei în săruturi calde.
iar buzele mele se înduioşează
pentru că...
nu pot să te las să mă laşi
să nu te las.
"If you were a poem
I'd write you all night long"
tu pierzi, pierzi ceva important.
RăspundețiȘtergere