fără ocupație

povestește-mi te rog cum ma uiti!
vrea sa aflu despre tactica aia ciudata
de a prelungi delirul in abstinență,
vreau să te vad cum minti sincer
ca faci abstractie de absenta.
delimiteaza bine
ce sunt eu fara de tine,
ce simti tu fara de mine!
eu sunt cea care alina,
sunt cea care e mereu plecata,
cea care uita sa vina,
cea care nu o sa se intoarca.
nu ma poti urî încă,
e prea absurd de devreme,
sufletul tău nu e îndeajuns de stricat,
încă mai omoară ca să mă cheme.

dar tu vorbește,
spune-mi de câte ori încerci să-mi ștergi săruturile
și de câte ori îți rupi buzele să ți le dea înapoi,
spune-mi cum treci pe străzile pe care se merge-n doi!
ascult ,cum înnoptezi în perne în care nu ți-am dormit?
ascult ,cine-ți calcă cearșafurile pe care nu le-am tavalit?
hai spune,pe-ale cui coapse te trezești însetat,
câte imagini alungi până să te lași mângâiat?


domnule 1 aprilie prelungit,
nu-i nevoie să continui,
adu-ți aminte că te-am iubit!