impostori ai inocenţei

"Acesta a fost un vis
prăbuşit dimineaţa la picioarele unui pat uriaş
cât o planetă -
din care uneori
te ridicai tu şi te întorceai
în acelaşi timp,
fără să pleci vreodată." (adrian iovan)



ne certăm pe jumătăţile paharului.
tu mi-o arăţi pe cea plină,
eu insist cu cea goală
şi din greşeală vărsăm apa de tot
şi se împrăştie
şi udă
şi apoi intră în pământ
şi e ca şi cum nu ar fi fost.

dacă iau totul ca nimic
şi nimicul ca totul
nu e chiar acelaşi lucru.
rogu-te,numără stelele
şi vezi să fie pătrate perfecte!

cuvintele?măştile?
noaptea n-are nevoie de ele
şi eu mă pot preface că le uit,
undeva pe-o bancă
de care luna se ascunde
plină fiind.

îmi fac inima ghiozdan
şi scot cărţile cu care am jucat azi,
le pregătesc pe cele cu care
voi juca nonşalant mâine
şi-mi continui tura pe sârma
ale cărei capete
nu le voi cunoaşte poate
niciodată.

dar niciodată e un cuvânt târziu
şi eu nu vreau să vină încă
miezul nopţii.







Vezi mai multe video din Muzica