Unele lucruri vor fi de neînţeles şi e bine să fie aşa...Va fi pentru mine greu să pricep că timpul trece indiferent ce se întâmplă cu noi,chiar dacă noi rămânem în urmă sau ieşim din sfera lui,nu voi înţelege cum oamenii pot să treacă liniştiţi pe stradă şi să nu se oprească să-mi ia în palme sufletul trist,voi avea desigur pretenţia să mă cred victima pământului şi o să încep să mă comport ca atare...şi apoi o să încep iar să zâmbesc,să râd,să vreau,să sper,să caut alte braţe şi alte mângâieri,le voi primii,le voi accepta şi mă întreb : o să-ţi mai simt atunci lipsa?
Adevărul e că, indiferent cât de rău ni se pare tot ce ne înconjoară,întotdeauna e loc şi de mai rău... şi oricum niciodată nu se strânge toată greutatea pământului pe umerii noştri..e încă una din impresiile greşite pe care ni le facem despre noi.
Va veni ziua în care îmi voi da seama că totul e pierdut şi poate uitat şi-am să mă înspăimânt că nu te mai simt,că nu te mai vreau,că am renunţat de mult să te caut...
Cu tine vroiam tot... Pot încă să vreau tot, nu mai am dreptul să te cer pe tine...de ce să mă mire?întotdeauna ai fost excepţia mea de la regulă.
Va fi o zi în care desigur vei pleca din inima mea... va fi aceeaşi zi cu cea în care vei intra în sufletul meu şi vei rămâne ferecat acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu