dor.

e simplu.e cât se poate de simplu tot ce am de spus.
dacă e să vorbesc,aş striga numai : DOR ,DOR DOR,DOR!
dacă e să scriu aş umple o pagină întreagă numai cu:
dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.dor.
nu te-ai convins?
ei bine... cum să îţi explic? mi-e undeva înăuntru tare rău dor de tine.e ca şi cum mi-ar fi dor s-ajung acaă.mi-e dor prin toate melodiile pe care le ascult, mi-e dor prin toate clipocelile de ploaie ce-mi dau cu toamna-n geam, mi-e dor prin numele tău scris pe te miri unde, mi-e dor prin privirile tale pe care vag mi le mai aduc aminte,mi-e dor până la epuizare... mi-e dor în continuu şi mereu în aşteptare...mi-e dor când merg pe stradă şi încetinesc pasul,mi-e dor când pic pe gânduri..(de ce oare niciodată nu poţi să urci pe gânduri?) ... mi-e mult prea dor în nenumărate rânduri şi îmi repet că nu am niciun drept, mi-e dor chiar şi atunci când îmi zic că nu îmi e şi îmi impun să nu îmi fie, mi-e dorrr....dar rău dor de tine!
mi-e dor că nu eşti şi că nu vei mai fi, mi-e dor şi mi se pare corect să îmi fie atâta vreme cât nu o ştii... mi-e dor,dor,dor...şi o să ajung să îi schimb denumirea acestui sentiment care te consumă încet şi sigur, pentru că aşa se întâmplă cu un cuvânt pe care îl repeţi la nesfârşit:reuşeşti să îl stâlceşti.

dacă îl stâlcesc şi îl pronunţ greşit,poate pot să-l şi stric..ar fi o idee! să nu mai funcţioneze,să nu mai reacţioneze mecanic la fiecare răgaz de răsuflare... dar cum oare să mă setez să merg greşit?să pronunţ cu gură şi ochi şi buze şi trup şi suflet şi tot că nu te mai vreau,că nu îmi lipseşti,că nu îţi duc dorul? ...


dor.dor.dor.
atât.
şi doare!