Da ştiu,nu sunt pe treaba mea...nici pe creanga mea... nici cum mai vreţi să îi spuneţi acestei stări de delirantă indiferenţă isterico-euforică....nu sunt pe treaba mea, pentru că stau cocoţată pe a altora... nici pe creanga mea pentrruuuu căăăă... nu mai vreau să fiu copac.toamna frunzele cad şi păsările pleacă, ce-aş mai putea face pe o creangă? Şi-n plus dacă stau pe altora a mea nu se uzează... nu mai pot să risc să mi se mai rupă ceva, destul că mi s-a întâmplat asta cu inima... Şi brusc am o revelaţie: mda...probabil cineva s-a legănat prea mult în ea până când s-a desprins şi a căzut la pământ bucăţele... nici nu m-am interesat dacă s-a făcut frunză,dacă a îngălbenit,dacă s-o fi făcut ţărână,dacă o fi topit zăpezi,dacă o fi găsit vreo primăvară care s-o adopte ,pentru că sincer, de când nu o mai simt nu mă mai interesează nimic ce are legătură cu ea.
photo: with me ,by me
:)
RăspundețiȘtergere....
1Simplu