Mi-e toamnă...
mI-e incredibil de toamnă...
MI-E O TOAMNĂ DE MOR...
mi-e toamnă până la refuz...
mi-e aşa o toamnă că mă-nec
şi-abia-ncerc
să tai din fumul ei ursuz
cu-un cuţit
de suflet împietrit...

Mi-e incredibil de toamnă,
mi-e o toamnă cu gust sălciu,
şi amar,topit
....gust de vară la sfârşit.
ce mă fac?
nu ştiu...


MI-e o toamnă aşa de lungă
din care-ncep să curgă
atârnând după ea
numai frunze,
mare
şi valuri obtuze
ce-mi fug de sub picioare
...
şi-ar mai fi un soare
care apune clar
în acest colţ polar
de iulie uitat...
se scurg crengi schimonosite,
şi cenuşă de cer,
se deşiră dimineţi dospite
în vise de ieri...

Mi-E TOAMNă..
multă,multă toamnă
deja de la-nceput...
plină de ciudă şi venin,
de dor ,
şi chin...
asta pentru că
vara mea
nu a fost cea care trebuia.
Da!
eu am cerut ALTCEVA.
Când am fost să iau pachetul
cred că mi s-a amestecat
(mai mult cu sigur)
cu al altcuiva...
undeva pe banda rulantă
de la serviciul de curierat
unde se livrează fericire...
împachetată
frumos în hârtie
colorată...

Mi-e toamnă
numai la simplul gând
că acel cineva,
se bucură că a primit vara mea
şi mi-a trăit-o până la epuizare...
cu răsărituri surde,
apusuri mute
şi între...
MUUULT SOAAREEE...
iar eu?
eu ce-am primit
în schimb?
o vară stricată,
făcută din cioburi de scoici,
o vară care m-a lăsat pe drumuri,
care m-a făcut să bat câmpii...
câmpi fără strop de verde
şi cine m-ar crede
că am făcut-o în legitimă apărare?
aş fi dat în oricine,
în tot...
începând cu mine.

timp,
nu ţi-am cerut nimic...
decât o vară,atât.
ţi-o cerusem de mult ,
ştiai cât înseamnă pentru mine!
acum poţi să-ţi iei târâturile alea
de luni de toamnă,
şi de iarnă şi tot ce vrei,
tot ce urmează
după
...
oricum,
nu mai contează
nimic.


Mi-e toamnă
şi-ncepe să-mi fie frig...