"Chiar dacă totul ar fi vulgar, lumina zorilor nu poate fi. Ar trebui s-o privim zilnic ca să redevenim puri..." Emil Cioran

joi, 17 februarie 2011

nu sună așa cum se aude

nu știu să iau sfârșiturile de la capăt.

nu mă încurc în ordine
cuvântul ăsta mă sperie mai tare ca ziua
mai puțin ca noaptea ,
la fel de mult ca tine.

poți să verifici că de când ai plecat
n-am respirat nicio lună cu toate stelele,
a rămas mereu câte o spoială de cer
cu care îmi mânjeam perna
și speriam diminețile de plâns.

au fost mereu jumătăți de drum,
dar ele nu duceau la tine,
iar asta m-a determinat să uit
toate câte mi-ai ajuns.

vreau să nu ne avem,
nu ne putem păstra intacți-
unul din noi moare dacă
celălalt poate supraviețui fără.

nu știu să pot nici măcar acum
să mă gândesc la tine fără ca
totul să înceapă să ningă
și să-ncremenească în albastru.

Un comentariu:

  1. :)
    nu trebuie sa iei sfarsiturile de la capat... sfarsitul e inceputul.
    ai idee cum se deschide palma cand ti-e inclestata?
    Nu te ajuti cu cealalata mana... astepti sa ti-o deschida cineva,
    iar asteptarea ne decapiteaza sfarsitul.
    Dar si cand obosesti...
    totul se linisteste si nici n-ai sa simti cum cineva iti saruta podul palmei.

    Lin, in palma ti-am scris.

    RăspundețiȘtergere