bla bla bla etc

stare fără prefață, fără prefix. nu știu să te fi mai căutat vreodată în altă parte decât acolo unde știam exact că nu ești. m-am ferit să scot la lumină întunericul și-am gustat câte puțin din fiecare sunet pe care mi l-ai suflat în gene ca pe vânt. n-am avut nimic mai bun de trențe decât sufletul și cu ăla am șters tot praful de pe toate mobilele de fețe ce-mi înghesuiau retina. n-am putut să mă hotărăsc dacă să urlu din propriul meu verde obscur sau din albastrul tău și mai nebun. mă enervează la culme când nu găsesc rostul, dar știu că lucrurilor li se întâmplă prea des să aibe sens fără ca noi să trebuiască să îl știm. ceea ce mi se pare inutil este să fac poliloghie aici când nu am nimic consistent de spus. fac un pas...mișc un deget,apăs o tastă, îmi place joaaaacaaaa. problema cu oamenii ăstia e că nu iau jocurile în serios. Big mistake! NU ȘTIȚI CE PIERDEȚI când nu vă angajați să pierdeți.

în momentul ăsta nu îmi pasă. nu îmi va păsa nici în momentul posterior acestui posterior moment al anteriorului, nu-mi va păsa nicicând pentru că ar fi prea banal și ineficient să-mi pese. îmi pasă fix cu mult mai mult atunci când spun că nu-mi pasă. îmi pasă până la epuizare și nicicând îndeajuns. dar nu nu nu și semnul exclamării.

îmi pun obloane la degete ca să nu se vadă când strâng pumnul și schimb liniile din palmă în favoarea mea. cred că am pus câteva piedici de gând puterii tale de a-ți aminti să mă uiți. și-mi pare rău încă de acum că nu-mi va părea rău atunci când va fi să fie rău. nu urmăresc să am vreo scuză, la fel de natural precum n-am urmărit să rămân fără ale tale. dacă ajungi din întâmplare să răstorni situația, anunță-mă te rog să plâng un pic că va trebui să-ți părăsesc trecutul pentru un viitor mai incitant, așa de complezență. o să știu să fiu cumva, în felul meu, prezentă. și-am să te conving chiar să mă urăști, de-o fi să fie, tot în felul meu. mai e vreme, mai e vreme să mă consum din nimic cu atâta energie și putere .

et-cetera e "un cuvânt" frumos. bun pentru tot atunci când ți-e groază să apuci să-l spui întreg, bun ca să enumeri balivernele până la capăt atunci când nu ai habar unde se pune cu adevărat PUNCTUL.