plâng fulgii...

nu mai e loc sub clavicula ta pentru un morman nou de lacrimi,
nu te mai strâng,nu-ţi mai dau dureri de oase,
coase-mi o casă într-un apus de stern străin!
afară ninge înăuntru peste mine,
am nevoie de troiene
şi drumuri blocate pe contrasens,
am nevoie să nu ţin minte urmele,
să moară în zăpadă după ce le păşesc,
să nu văd umbrele,
să nu văd noaptea,pot s-o înghit
legată la ochi c-o eşarfă din zori
am nevoie de alb,de mult alb...