am o monedă...

cu care am să plătesc de acum tuturor toate datoriile,doar că nu va fi aceeaşi monedă cu care m-au plătit ei ...moneda mea poate să cumpere ceea ce a lor nu poate şi pentru asta sunt mândră!

moneda mea face cât toţi banii lumii la un loc şi e doar cât o sutime de servietă.
moneda mea are strălucire deşi e cam (a)bătută.
moneda mea a ruginit de-atâta timp ce s-a prelins pe ea,a trecut prin mâini aspre şi s-a blocat uneori prin seifuri codate,a stat sub perne de avari şi s-a rostogolit prin multe buzunare de piept,dar a a ajuns într-un portofel cireşiu şi nu o să mai plece...
moneda mea e hotărâtă să îmi achiziţioneze lucrurui noi.spune că am nevoie urgentă de o garderobă curată...şi crede că ar trebui să-mi renovez casa şi s-o mobilez din nou.
moneda mea e uneori necumpătată,dar mereu responsabilă.ea promite că într-o zi o să deschidem o bancă pentru visătorii fără nori.
moneda mea îmi cântă că banii nu vorbesc,ci doar vocile ciocoiaşilor din noi.
moneda mea zâmbeşte ştrengar de provocator, deşi nu are decât valoare sentimentală..

şi am un gust amar

cine e omul ăla care îmi cere să tac?
cine e e acela care crede că ştie tot?
cine se uită aşa urât la mine?
dar ei,ei ce vor de la noi?
de ce se schimonosesc toţi aşa?
de ce le cresc gurile?
de ce încep să ţipe?
unde se-ndreaptă toţi?
ce au de gând să facă?
până unde mai pot merge?
nu-i opreşte nimeni?
dar el,el cum a ajuns acolo?
de ce îi împinge pe ceilalţi?
iar celălalt?ce face?taie funia?
şi prăpastia? o să ne înghită?
tăietorul de lemne face şi cruci?
dar fără mâini ne închinăm cu picioarele?
unde au dispărut îngerii?
de ce avem de acum gheare?
unde e cerul?
de unde mai răsare soarele?
de ce nu mai avem putere?
cine o ţine doar pentru el?
cu ce ne vom hrănii?
mai avem ce vinde?
s-au terminat sufletele?
ei ce devorează acolo?
sunt fraţii mei?
e şi sora ta?
iar mamele,ce ne fac?
de ce le sângerează ochii?
iar fiii?ce caută acolo?
"caută pentru ce să moară".



cine suntem cei pe lângă care trăim?

pentru EA...

• Pentru că eşti mai puternică decât crezi.

• Pentru că ai căzut de multe ori şi totuşi eşti încă pe picioarele tale.
• Pentru că lucrurile nu se întâmplă niciodată cum vrem noi,dar nici nu trebuie să se întâmple cum vor ele.
• Pentru că ţi-ai depăşit limitele şi încă mai ai de depăşit.
• Pentru că ţi-ai golit sufletul,dar ai ajuns la tine.
• Pentru că nu trebuie să le permiţi să te vadă la pământ.
• Pentru că nu îi poţi lăsa să îţi ia ce ai mai de preţ: pe tine.
  
• Pentru că acum te ştii de cât eşti capabilă.
• Pentru că acum eşti un copil mare şi ai învăţat să ai grijă de tine.
• Pentru că atunci când uiţi, încerc să fiu pe aproape.
• Pentru că cei care nu văd dincolo de masca ta,sunt oameni care niciodată nu vor conta.
• Pentru că e prea posibil ca rana ta să se vindece greu,dar într-o zi o să îi rupi fericită coaja.Îţi promit.
• Pentru că zorii de zi vor răsării şi în inima ta.
• Pentru că lumea nu va putea niciodată simţii ce simţi tu şi trebuie să înţelegi că nu vei putea fi cu adevărat înţeleasă.
• Pentru că eşti singura care te poţi ajuta.
• Pentru că poate pe moment nu crezi aproape în nimic,dar e timp şi pentru asta.
• Pentru că nu îţi cer decât să ai răbdare,va trece greu,va fi al naibii de dureros,dar când ai să deschizi ochi ai să vezi că totul a fost doar o clipire.
• Pentru că într-o zi cuvântul "uitare" nu-ţi va mai părea străin.
  
• Pentru că eşti TU şi nimeni alta.
• Pentru că meriţi mult.
• Pentru că ţi se va da într-o zi totul!

Enrique--Little Girl
Asculta mai multe audio Muzica


scriptumPOST: pentru că se mai găsesc eroi.

un alt fel de stare de duminică

dimineaţă cu gust însorit de ianuarie inoportun. atâta lumină în jur că s-au speriat toate umbrele şi-au dispărut...soarele,mândru de-o spălare eficientă cu Colgate whitening,îşi arată dinţii într-un mod ostentativ...ar părea la prima vedere că primăvara stă după colţ şi-aşteaptă să se topească zăpada ca să intre în vizor,dar nu,frigul încă se ţine tare pe poziţii...

de ce după decembrie se termină iarna chiar dacă ninge? de ce chiar dacă instalaţiile se lasă uitate până în februarie pe străzi,nici nu le mai băgăm în seamă? de ce ni se face atât de devreme un dor subit de primăvară? dacă ar fi după mine,decembrie ar însemna iarna,iar restul de 2 luni s-ar numi "anteprimăvară" sau "primă-primăvară"...şi dacă mai îngroş puţin gluma,i-aş spune şi iernii "pseudoprimăvară" şi toamnei "sfârşit de primăvară" şi-aşa totul s-ar rezuma la primăvară...numai vara aş păstra-o aşa cum e,ar fi cap de piramidă,totul i se supune ei.





dar,cum alţii au împărţit deja totul după anotimpurile inimii lor,nu-mi rămâne decât să-mi găsesc o stea şi să mă mut.


până una,până mai alta,mai savurez câte-o duminică,mai desenez câteva flori...cine ştie,poate cu atâta soare,cărbune şi hârtie,îmi iese o primăvară.





scriptumPOST: poza unui început de desen(I must confess that I am absolutely "pe dinafară" la desen şi doar cu florile mele ciudate mă încumet să profanez uneori hârtia)





Vank-1000
Asculta mai multe audio Muzica

"există numai oameni mari şi OAMENI MARI"

"Oamenii mari m-au sfatuit sa le las incolo de desene ...Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodata, si e obositor pentru copii sa le tot dea intr-una lamuriri.


-Stelele nu sunt la fel pentru toti oamenii.Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul.

-Ce vrei sa spui?

- Noaptea, cand te vei uita pe cer, fiindca eu voi locui pe una dintre ele, fiindca pe una dintre ele eu voi rade, atunci va fi pentru tine ca si cand ar rade toate stelele. Tu singur vei avea, tu singur, stele care stiu sa rada!

" (MICUL PRINŢ- A.S.Exupery)





către EA:trăim în lumi diferite deja,chiar nu vezi?La tine răsare soarele o singură dată pe zi şi nici atunci nu bagi de seama...tu te-ai rezumat la unul singur,eu am încă un număr necunoscut de sori...

EA spune:ţi-am spus că nu o să pot înveli mereu zori în staniol.

iarăşi către EA:dar nu mi-ai spus c-ai să împachetezi nopţi în hârtie de cadou pentru luceferi imposibili.

...pentru că n-am ştiut că voi putea desena din nou flori pe mâini albe.

tu chiar crezi că desenele tale sunt bune de ceva?florile tale nici nu pot să prindă viaţă,sunt aşa ciudate şi-n plus, n-ai văzut că asfaltul le topeşte?

dar sufletul meu le îngheaţă şi le dă viaţă...

trezeşte-te! chiar nu pricepi,el nu e pământean, el e o stea...mâinile lui nu sunt ferestre,iarna pentru el e vară,florile tale de gheaţă sunt inutile...

dar...

întoarce-te în trupul nostru,locul de unde ţi-ai smuls aripa încă nu s-a închis,ne putem reînvia zborul...

ai uitat ? mă urăşti...

dar te iubesc ştii bine asta.

asta nu exclude faptul că mă urăşti.

e adevărat,da,te iubesc şi te urăsc în acelaşi timp,nu le pot separa una de alta.

până înveţi,pierde-mă şi caută-mă pe unde nu voi avea cum să fiu!

nu pot să mai înţeleg ce e cu tine...

cu mine e el.

el nu e de fapt...e o iluzie,tu chiar nu vezi?

nu am nevoie să văd,simt...

te minţi,te minţi,eşti orbită de zăpadă,de un cer pupuriu,de-un frig ce te sperie.,de-o voce de noapte,de-un infinit imposibil...nu poţi iubi stelele,nu poţi!

dar iubesc zâmbetele lor...
















scriptumPOST: pentru suflete de copii,pentru oameni MARI care sunt mici,pentru cea fără de care nu se poate,pentru cel ce-mi iubeşte florile,pentru cel care-mi va aduce primăvara, pentru MICUL PRINŢ- povestea inimii mele

constat că...

oamenii sunt incapabili să-şi vadă binele.
oamenii confundă binele cu stările de bine...
oameni sunt doar oameni şi nu le poţi cere prea mult...

oamenii rănesc,
involuntar,dar totuşi cu intenţie,
altfel nu au cum să se facă fericiţi unii pe alţii.
indiferent de combinaţii,calcule,planuri,
fericirea nu se va asocia unei mulţimi infinite de suflete,
se va închide în intervale,
mai lungi,
mai strâmtorate,
cu excepţii sau nu
şi indiferent din câte locuri va fi adunată,
nu va căpăta proprietatea de distributivitate,
decât pe cazuri...

oamenii se culcă atunci când apune soarele,
oamenii nu au timp de stele,sunt prea mici pentru ei,
oamenii dorm şi uită de lună,dorm în frică de întuneric...
şi au uitat cum să se trezească dimineaţa,
sunt atât de întunecaţi încât nu mai recunosc răsăriturile...


oamenii nu or să mai fie oameni în curând
şi-atunci sunt curioasă să văd
pentru cine o să mai vină primăvara...

alt vis de-al meu...

am visat un om fericit.
un căutător de pământ,de rădăcini,de trandafiri.
un descoperitor de puncte cardinale asimetrice,
un antreprenor sentimental.
ajunsese pe o planetă nouă,
era un extraterestru destul de uman
şi nu,nu avea un AVATAR,
era un simplu om,
oricare dintre cele 6 miliarde.

nu avea un AVATAR,
dar primise un stomac de rezervă
pe această nouă ţară-ţărm-planetă.
de ce?
trebuia să-l dea hrană la fluturi,
nişte fluturi dulci ieşiţi din larvele primelor atingeri,
crescuţi într-un soi de inimă ce dă în floare.

da,omul nostru se îndrăgostise.
nu era grav.era doar o stare specifică
pe acel univers-continent-stea
numit iubire.


doar un stomac în plus
şi-o inimă trandafir,
atât i-au trebuit.


şi chiar l-am văzut fericit.

plâng fulgii...

nu mai e loc sub clavicula ta pentru un morman nou de lacrimi,
nu te mai strâng,nu-ţi mai dau dureri de oase,
coase-mi o casă într-un apus de stern străin!
afară ninge înăuntru peste mine,
am nevoie de troiene
şi drumuri blocate pe contrasens,
am nevoie să nu ţin minte urmele,
să moară în zăpadă după ce le păşesc,
să nu văd umbrele,
să nu văd noaptea,pot s-o înghit
legată la ochi c-o eşarfă din zori
am nevoie de alb,de mult alb...

un fel de stare de duminică

povestea unui dor de mare

Te-am născut din pântecele pieptului meu

ca pe-un hibrid carbonizat cu doruri amare.
Metodele contraceptive n-au fost de folos,

nu te-au împiedicat să-mi omori toţi îngerii,
şi să te faci demon din ei toţi la un loc.

Erai fără de trup,fără de chip,fără de suflet.

Sufletul şi numele ţi le-am dat eu,

Ca pe-un strâmb contur care să te definească

Şi-am început să-ţi port de grijă

Şi să te strig Iubire...

Mi-ai luat aripile şi-ai făcut din ele castel...
Erai doar nisip -nisipul fiinţei mele,
şi mă secai,
mă secai de viaţă şi depărtări avid-albastre.

Albastre ca pacea de după iadul războiului

dintre colţii minţii ce au sfâşiat

şi zâmbetul dedesubtului stâng de sân

din care ţi-am hrănit adâncurile sumbre.
Îmi tăiai cu scoici sparte răsuflarea

ca să nu fac păcat când te zămisleam în sărut.

Într-o zi mi-am adunat toate valurile
şi-am vrut să te dărâm,

să te zdrobesc de toţi pereţii oceanului

şi să te fac om,

să fac din tine plajă,
să te roadă toate apele,

să te tulbure şi să te scufunde,

să te ude şi să te usuce
şi să mă uite de tine...

N-am reuşit decât să te împrăştii în toate clepsidrele lumii.
Te-am făcut să curgi,să fi timp,
n-am ştiut că vei lua cu tine horcruxurile sufletului meu
şi m-am pierdut pe mine în locul tău...

Azi,de fiecare dată când privesc marea,
îmi imaginez că undeva,la 22 de mii de leghe sub,
visurile mele încă se mai zbat să devină realitate
şi că odată şi-odată voi ajunge la mal,zdrobită
şi-un trecător neîntâmplător
îşi va strânge palmele în jurul meu,

va sufla cu priviri sărate şi zemoase peste mine
şi-mi va da numele de Perlă..

înapoi.

POSTat de Zor de Zi în poziţia acului de 13:15

pentru că azi m-am trezit cu un dor MAREEE de mareee...
pentru că mi-e somn în continuu şi-aş dormii o zi întreagă îngropată în nisipul cald,cu vâjâit de paşi ce aleargă spre apă intrându-mi în urechi şi m-aş trezii în cel mai plăcut mod,seara spre apus,când apele sunt calme şi călduţe,iar cearşafurile se retrag spre hoteluri... aş sta acolo,aş privii cum se serveşte marea de seară ca să devină fantomă,apoi m-aş întoarce într-o cabină de duş acasă şi m-aş spăla de sare...


8->

POSTat de Zor de Zi în poziţia acului de 13:20 şi n-am dormit în nisip azi,dar nici trează n-am stat... şi totuşi acum dimineaţa mea se spală pe picioare şi-aruncă cu sare...şi fulgii cad într-una ca`n poveştile lu` buna....


alb,alb,allbbbbbb,curgeeee peste tot,
mi-e somn,nu mă trezii!
acum ştii
că zăpada nu-i decât
momentul meu de înverire.


pentru că îmi ningi
şi-ţi ning
când mă atingi
şi te ating.


pentru că eşti,
pentru că sunt,
tu tăcere,
eu cuvânt.

înduminicaţi,
îndepărtaţi,
mai e un secol până mâine.

şi până cânddd??

după ce-ai fost îngheţat o vreme,
căldura o simţi ca fiind durere
şi sângele îţi urlă în artere...
îţi plânge sfredelitor
şi arde,
arde cu dor.


îmbrăţişări
par sfărâmări,
simpli aburi topesc acid,
sărutări,
în loc să dea viaţă,
ucid.
ucid ultima dimineaţă
din vara ce n-a trăit.
e frig
şi ceaţă
şi pielea mea de gheaţă
îţi răneşte atingerea.
am nevoie să stai,
am nevoie să nu-ţi fie frică,
mi-e mie destul...


îmbracă-mă,
îmbracă-mă cu tine,
fă-mi infuzie cu vise
printre buzele întredeschise!
învaţă-mă să mă recapăt,
învaţă-mă să te am!




















Hans Zimmer- ...And Then I Kissed Him
Asculta mai multe audio Muzica

neconturat.

Încătuşez dorinţe...
undeva pe-un cer de purpură
stelele se bucură...


Dulci,
îmi aduci
buze năuci.

degetele noastre intră în delir,
dansează provocator
şi tocurile lor
se înfig undeva mai adânc
de ţesutul epitelial...
celulele mele dezobişnuite
se bâlbâie şi se bezmeticesc;
curând,ameţite, pierd ritmul...

într-un moment de inspiraţie
îl prind în dinţi pe-al inimii tale
şi-mi pare
că tangoul de răsuflări calde
îmi pune la zid aşteptările...


te-aştept de nu ştiu când
şi m-am concentrat atât,
atât de mult pe-o aşteptare
că nici nu ţi-am recunoscut
venirea...

acum ştiu,
într-un devreme târziu,
că ai fost mereu
un simplu dor
al unui vis neînchipuit încă.

remember

eram ace de ceas.
ne întâlneam la ore fixe
şi-ntre unghiurile închise
ne-nghesuiam dorul...
din noi n-au rămas
decât un troian de vise
şi-un destin de bătut cu piciorul...


eram doar urme de timp,
scurse din cadrane sparte,
simple frânturi de locuri,
Sâmburi de nimic
Şi cântec de jocuri,
Pagini şi semne de carte,
Zumzet de focuri...


din noi n-au rămas
decât atingeri de glas
şi tăceri pe alocuri...

decline

Uşi închise,dar scoase din balamale,
Cleanţă stricată şi moale din fier,
Ferestrele înnecate în perdele
Ţin cu străduinţă loc de cer...
Pereţii toţi nu sunt deloc albi,
Şi invizibil, negrii de pică,
Oricum ,evident de goi.
Asta-i casa indiferenţei în care trăiţi voi.

Eu,eu n-am picioare ca să trec pragul,
Nu pot intra,
Nu mă pot infecta
Cu aerul îmbâcsit de greu
Al conştiinţei voastre,
Puteţi să vă scoateţi florile din glastre,
Sunt artificiale,n-au parfum,
Sufletul meu e sufletul meu
şi nu vi-l dau sub nicio formă,
nici geometrică,
nici de relief,
nici de guvernământ.

Voi,puteţi să căscaţi gheare,
Să lungiţi priviri aspre,
Să hliziţi zâmbete înfricoşătoare,
Puteţi turna pe casa voastră turtă dulce,
NU mă puteţi convinge,
Nu mă veţi aduce
La adăpostul superficialităţii voastre.

Vă rog,lăsa-ţi-mă afară!
Dorm pe bănci,
Voi fi o pierde-vară,
iarnă,
toamnă,
primăvară,
Le voi dormii pe toate
În foi colorate...
Mă duc în gară şi mai întâi
Îmi trăiesc aşteptarea pe-un peron,
apo îmi mor viaţa în trenuri,
Devin călător,
Veşnic plecată...
am o singură şansă,
nu o să stau pe loc,
n-am de gând. zbor!

"te-am visat între- două somnuri"...(D.D.)

te-am visat între 2 somnuri şi între 9 vieţi,
te-am visat sărutând universuri,
te-am visat sorbind dimineţi.
te-am visat tăcută şi zglobie,
te-am visat înecată în versuri
într-o noapte de 1001 minus o mie.

erai într-un oraş mort de albastru,
erai şi nu erai,mare,cer sau astru,
îmi puteai fi tot,îmi puteai fi lume,
puteai fi nimic fiind ceva anume.


erai învelită în panglici de răsuflări,
mi-erai drum pe 4200 de cărări,
erai vreme mohorâtă şi ploioasă,
erai numai bună de ţinut în casă,
undeva sub pături de iubire,
în mâinile strânse ale unui zmeu,
tu,firavă, puternică şi subţire,
să adormi la pieptul meu.




da,între 2 somnuri te-am visat,
dar am făcut-o senil de abstract.
tu eşti prea crud de frumoasă
şi nu te mai întorci acasă...
oricât te-aş vrea ploaie,
eşti toată numai soare,
oricât aş mai vrea iubire,
rămâi departe o amintire...

avatar

"When I need you,I just close my avatar eyes and I SEE YOU" (CdI)


Sunt verzi...sunt verzi şi mint.
Mint prea frumos ca să nu-i priveşti,
Mint cu cruzime şi te fac să-i iubeşti
Şi când descoperi adevărul în ei
Se fac căprui şi mint sub acoperire...
mint,mint,mint în neştire...











Leona Lewis - I See You
Asculta mai multe audio Muzica

"un cuvânt pentru mai târziu"

se spune doar că e târziu,
atât de târziu că nu-i vreme
pentru a fi mai devreme...
dar ceasul nu-i timp,
nici timpul nu-i ceas,
din tot ce am fost,
vom fi ce-am rămas,
din tot ce nu suntem,
nu vom fi ce vom fi,
undeva peste ape,
după ce trecem poduri
ne întoarcem la copii....
copiii din noi,copiii din ei,
armate de visuri
cu săgeţi de idei...
mormane de chipuri
şi zâmbete triste,
ploi de priviri înecate,
grămezi de suflete
menite să reziste...
prin realităţi spulberate.

să reziste în faţa cui?
în faţa noastră
sau a timpului?


timpul nu-i ceas,
noi suntem timp,
din tot ce-am rămas
vom ajunge nimic.




Robert Miles - Children
Asculta mai multe audio Muzica

Mâinile mele-ţi deveneau ochi,noroc că nu aveam mănuşi că altfel,ţi-aş fi stârpit tremurul din clipire...

Îţi halucinam zâmbete de iarnă,îmi întindeai bulgări de abur şi-ncepea jocul nostru veşnic:de a nu fi ceea ce ştiam că suntem...


Îţi sorbeam paşii,topind urmele,Sunetele trupului tău îmi intrau Undeva mai departe de suflet şi se-mbrăţişau în simfonie...De te-aş fi pierdut în oceanul de alb,Aş fi simţit aerul cum îţi caută ecoul şi valurile de căldură...

Nu te puteam atinge...decât cu privirea,Iar cuvintele erau singurele mele arme...
Aveam să câştig?îmi doream să nu ştiu...
De un lucru eram însă sigură: nu vroiam să pierd . . . vroiam să ne pierdem . . undeva mai departe de moleculele de întuneric ce ne împingeau încet spre zile senine...

falling...

imagineză-ţi!

• o pagină albă,neîntinată,poaspătă şi cu miros de imaculat,pe care râd pentru prima dată toţi nenăscuţii lumii...
• şi o peniţă,lungă,inflexibil de unduitoare,tandră şi acută, cu privirea caldă şi gustul de iridiu,cu precizie de punct şi conştiinţă de om,cu confuzii tremurânde şi bâlbâieli de celuloză...
  

Se ia pagina şi se aşează sfidător de provocator sub buza peniţei...apoi un cutremur provocat de ciocnirea dementă a atriilor cu ventriculii mişcă foaia şi-o împinge la sărut... peniţa se scurge,devine ea însăşi cerneală,devine iubire...


aşa apar poveştile.


"nu subestima niciodată puterea unui sărut."

01.01.2010

Jackie Deshannon - What the world needs
Asculta mai multe audio Muzica


good morning sunshine >:d< bună dimineaţa,bună ziuaaaa,bunăă lunaaa,bună an!!!!


"what the world needs most is LOVE ,sweet LOVE."