pervetirea la absurd.
timp indescifrabil în beznă
și rațiuni îmbrăcate sumar în pierzanie.
flirt inocent cu garda nopții
și nicio lumină cu ochii în patru.
deliberări pe coapsele lunii
dacă să pătrundă sau nu pe fereastră...
Ona e dată în vileag fățiș.
clevetirile umbrelor o râd,
dar nu se știe încă nimic,
dacă neîntinarea are loc
și dacă roșul se poate lăsa pe spate.
nici Ona nu mai poate spune,
e clipită intens de-un ochi închis,
rugat acum să-și mintă lacătul,
să nască o lume,două trei,
destule ca să ajungă de rezervă
în caz că Ona-și dă glas
și capătă o nouă ființă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu