criptica endorfinelor metastazează simțurile în neverosimil. binele cere riduri pe fața ternă a unei dimineți de anotimp fără nume și-n muțenie de pas se lasă urme adânci de admonestare a a imposibilului. când inima nu e neagră, săruți căpruiul cuminte și scuturi ochii să se ducă de verde.
note afective pe portativele bordurilor de alei la începutul cărora aceeași cheie a legării de roșu dă ton deschiderii de lacăt și dansului de zâmbet. se driblează tremur de ființă printre buze secătuite de adevăr.expansiune epitelială și îngustare de spațiu intermediar duce la inocularea unor idei răzlețe de iubire în trupurile unor umbre fotofile.se merge mult până în departe ca să se rămână în același loc. depășirile pe contrasens ale unui echilibru de delir oniric abuzează de letargia bonomă a unui infinit tangibil și capturează clipe pentru minți pierdute care se revendică pe-un fundal alb ,ca să umple de sens amintirea unui ideal în curs de împlinire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu