purgatoriu

Suntem doar niște cuvinte

Mărunte,ordinare sau poate mari

și ne întâmplăm unii altora

pe o galaxie de limbi imposibile.

Ne rostim repezit, alambicat

În fel și fel de bâlbâieli

Sau articulații bolnave,

Uneori în interDICȚIE,

alteori pe contraSENS.

Salubrizăm mintea

De mediocritatea excesului

Si cosmetizăm tăcerile,

Vorbim sau zicem,

Compunem,scindăm,

Ne abreviem , ne ortografiăm,

Ne punem la punct,

Alții se opintesc în virgule

și învățăm să ne despărțim

în silabe, la capăt de rând.

Facem poezie

Sau conversații banale,

Teatru,

Dragoste

Sau lumină...

Etc.

Cuvinte,

Ne ținem sau nu minte,

Ne scriem sau ne zburăm,

Alternative variate

De a ne sporovăi existența...

spurt

e atat de simplu ! -
intentionat

o sa-ti bati capul sa ma complici,
sa ma amplifici in ceea ce nu pot fi
decat daca inchizi ochi si
tragi perdelele la urechi
ca sa nu intre noaptea
inainte sa ajungi tu acasa.

am gasit vreo 2-3 minti libere,
dar nu am putut sa le locuiesc multa vreme
pentru ca duceau lipsa de suflet,
apoi am sesizat niste suflete goale
si m-am decis sa le umplu cu-minte.


nu stiu unde am gresit.

in zile ca cea de azi
imi amintesc cat de bine ma pricep in a nu-mi aminti de masura.

ma prinde soarele
si bronzul se duce.
ma prinde rosul,
dar ma stinge
ma prinde tot ce
imi scapa,
iar el ma prinde
doar ca sa ma lase in urma.

sinapticopunctepuncte

priviri sterile. impasibilități ivite-n amurgul iubirilor
sunt unele ierni de nopți ce n-au să poată fi descompuse în perfect compus.
sunt unele zăpezi care se nasc din aburi de ceai cu gust de "nu mă uita".

am amânat destul întâlnirea cu ireparabilul, dar m-am apropiat de timp exact atunci când am știu să-l pierd mai cu patos.

aruncată într-un pasaj ratat de la prima literă.am gene încărcate de obscur atunci când clipesc sensurile după care deslușeam cândva câlți de sânge. acum îmi pieptăn momentele de liniște și nu sunt în stare să-mi dau seama câte minciuni mi-am vândut pe credit.

mișcare de revoluție a unor iluzii în jurul unui EU aproximat greșit. regret, regret că nefăcând nimic pentru mine, nu am reușit să fac ceva pentru alții.

plasă

sinceritatea e un pamflet acid.
la drept vorbind, realitatea nu are scuze, dar oamenii se folosesc de pretexte ca să obțină iertare.
deifcit de împrejurări, se adoptă imposturi.

pentru că am fost capabilă uneori să comit adevărul
a trebuit să învăț să trăiesc între 4
puncte cardinale
magnetizate de solitudini placide.

tânjeam după un anume soi de indiferență ideală până când m-am surprins într-o zi că, fără să vărs vreo lacrimă, nu încetam să plâng.

m-am înfrânt de fiecare dată când am preferat să obțin vreo altă victorie decât asupra mea însămi.

favoare

nu mă doboară niciodată ochii aruncați pe mine, ba din contră, mă întăresc și mă ridică. cel mai mare bine care mi-ar putea fi făcut ar fi să nu însemn nimic pe traiectoria lor...mi-e teamă că într-o zi n-am să mai pot rămâne eu cu atâta putere în mână.

iar și iar

îți mai trebuie pielea
sau te descotorosesc de ea,
iubitul meu?
la fel cum te-am dezbrăcat de tine însuți,
cel care nu-mi erai
și cu care nu aveam ce face...
pot
să-ți mai dau jos încă un strat
de depărtări care-mi pun piedică
să-ți cuceresc aproapele
cel mai de-aproape...?


vezi tu,conturul buzelor tale îl trag
cu liniile corpului meu
și-n geometria asta anarhistă
toate punctele în care coincidem
duc spre infinit.

ține-mă !
că visez
și s-ar putea să cad,
pentru prima dată
în echilibru perfect
și mă tem c-are să-mi placă
prea mult
și-am să te iubesc
prea tare.

trupe în alpi

inimile bat pe mai multe fronturi,
fără a dezerta,
fără a trăda,
din act de iubire.

ele pot schimba tabăra ,
fiind simultan în...mai multe locuri
și dându-și sângele pentru fiecare viață pe care o pierd.

unele războaie sunt de nepurtat
pentru că sunt bătălii care nu se limiteză doar la câmpul de luptă
și-a căror victorie stă în renunțarea de a înfrânge.











comitem crime doar atunci când

nu vedem,nu auzim
nu simțim
și uităm.

și se mai știe și că există totuși cevauri
care niciodată nu pier,
la fel cum unii nu vor învăța niciodată să trăiască murind.


armele descărcate-n aer.
aerul nu suferă...

decât atunci când pleci.

feribot încărcat în derivă

există distanţe de-un cot
care te măsoară din cap până-n picioare
şi distanţe-ntr-un ochi
care devin telescop în uitare...


distanţe fără căpătâi, pe drumul cărora nu-ţi poţi înfige paşii decât rupând viaţa din tine şi timpul n-are timp de cascadorii nearanjate...
uneori nu apuci să semnezi condica atunci când termini lucrul pe aici.


fărădelegi în rândul tinerilor aspiranţi la fericire care se izbesc în cădere atunci când le e imputată vina de-aşi folosi aripile.

vameşii frontierelor de inimi sunt propriile noastre gânduri. pe aici nu se trece dacă nu simţi!

vreau să spun că aş putea rupe catapetesme pe capul câtorva credinţe, dar de obicei îmi pocăiesc răzvrătirile înainte de a se topi lumânările.

gurile mele mor de foame când prostiile n-au noimă, iar asta se-ntâmplă fără excepţie mereu. poate de asta am înghiţit eu atâtea năzbâtii goale.

cred că sunt prea multe ciorne şi insuficient de curat în mine, dar eu continui să mă-mprumut la fapte ca să mă scriu.

uneori ştiu că plâng, plâng rău, dar ochii mei sunt saharizaţi în indolenţă.
pentru că toate mă dor fix atunci când nu simt nimicA.

ordinea zilei

idei neduse pe la cosmetică de mult. idei care se piaptănă în casă și uneori se îndreaptă cu placa : cel mai ușor mod de a părea aranjate. idei care trag repede ceva pe ele și ies afară. idei cu zi plină ,dar cărora le place să se implice în tot. idei care își uită uneori cheile, idei care nu știu la ce oră să ia pastilele,idei care nu dovedesc niciun simț de responsabilitate. idei care fac ravagii în trafic, idei care dansează ca o cizmă. idei care se vor romantice,idei care se vor cucerite, atinse ,îmbrățișate și iubite din când în când dacă e posibil. idei sucite, idei împiedicate,idei stâlcite,idei de tot felul. idei care uneori se vor a fi mai mult decât idei, idei care nu se acceptă,idei care se uită în oglindă și plâng,idei care pășesc mândre și altele care nu pot să meargă pe tocuri. idei care pozează,idei care se retrag în umbră. idei puternice și idei slabe. idei de caracter,idei de atitudine,idei despre idei...


toate astea. multe. într-o lume. cea din capul meu.
mulțumesc,mă bucur să vă cunosc! și regret,regret când uit să vă port de grijă...

discrepanță

teama e singurul adevăr. e singurul lucru în care ne putem încrede. ne distruge sau ne determină să facem ceva.o simțim de la primul la ultimul om,din cap și până în picioare,o controlăm greu și ne supunem ei.
și nu,oameni puternici nu sunt cei care nu cunosc frica,ci cei care au înfrânt-o încercând-o.


cei care își recunosc slăbiciunile sunt ca o casă care renunță la fațadă. da,e posibil să nu mai dea bine și să nu mai pară așa grozavă,dar poate asta îi ajută structura să fie mai rezistentă.

și mie îmi sunt datoare. datoare că m-am străduit de multe ori după ce am zis că renunț,că am recunoscut unde nu mi-era locul ,dar am încercat să mi-l fac,că am optat să pierd atunci când nu puteam câștiga decât fără demnitate,că mi-am dat silința să înțeleg acolo unde sensurile erau descurajante și că am făcut lucruri să meargă după ce toți le credeau iremediabil defecte și-am înghițit multe din pastilele neatractive ale vieții doar ca să pot acum să-mi simt picioarele înfipte bine. ies de multe ori din rând să fac lucrurile cum le simt și asta ajută...mă ajută pe mine să mă simt eu,doar a mea și pentru mine,pentru propriul meu timp profitat cât mai mult posibil. așa mă știu: o arivistă de emoții. n-am leac.

mi-a păsat atunci când nu se găseau bani de 2 lei de dat pentru orice. și asta uneori mă face pe mine să simt diferența.

prima noapte a Onei

pervetirea la absurd.
timp indescifrabil în beznă
și rațiuni îmbrăcate sumar în pierzanie.

flirt inocent cu garda nopții
și nicio lumină cu ochii în patru.
deliberări pe coapsele lunii
dacă să pătrundă sau nu pe fereastră...

Ona e dată în vileag fățiș.
clevetirile umbrelor o râd,
dar nu se știe încă nimic,
dacă neîntinarea are loc
și dacă roșul se poate lăsa pe spate.


nici Ona nu mai poate spune,
e clipită intens de-un ochi închis,
rugat acum să-și mintă lacătul,
să nască o lume,două trei,
destule ca să ajungă de rezervă
în caz că Ona-și dă glas
și capătă o nouă ființă...

plenitudine

criptica endorfinelor metastazează simțurile în neverosimil. binele cere riduri pe fața ternă a unei dimineți de anotimp fără nume și-n muțenie de pas se lasă urme adânci de admonestare a a imposibilului. când inima nu e neagră, săruți căpruiul cuminte și scuturi ochii să se ducă de verde.
note afective pe portativele bordurilor de alei la începutul cărora aceeași cheie a legării de roșu dă ton deschiderii de lacăt și dansului de zâmbet. se driblează tremur de ființă printre buze secătuite de adevăr.expansiune epitelială și îngustare de spațiu intermediar duce la inocularea unor idei răzlețe de iubire în trupurile unor umbre fotofile.se merge mult până în departe ca să se rămână în același loc. depășirile pe contrasens ale unui echilibru de delir oniric abuzează de letargia bonomă a unui infinit tangibil și capturează clipe pentru minți pierdute care se revendică pe-un fundal alb ,ca să umple de sens amintirea unui ideal în curs de împlinire...

01.01.2011

schițez emoții blocate în redare.pe scurt,la repezeală de gând...ca să rămână.

zorii zorului. proaspeți și albi. cu gust de vată pe băț.
neîntinare umplută bogat cu senzații.
raze cu zâmbet,
buze cu cântec,
ochi care se-nduplecă să se lase osteniți de reîndrăgostire.
dans în picaj optintit de plutire pe ritm de tăceri supuse de farmec.
transfuzii omniprezente după harta tuturor căilor.
captare limpede și egoistă de momente.
expansiune epitelială mânată de fluturi năuci.
cucerirea trezirii și abnegarea de la vis.
realitate basmatică.
simplu,
frumos.

a știi ce vrei,a avea ce vrei și a mai vrea să ai ce ai deja.
de ajuns ca să tot.
și cu puțin să faci imens.


rezumat : IUBIRE.


noul an să ne crească cu dragoste mai mari și mai buni!pe toți!