te las fără.

nu pot ţine minte numele de străzi. pe mine trebuie să mă conducă cineva sau să-mi dea repere...îmi trebuie mâini care să mă ţină şi să mă plimbe.
nu poti să îmi spui :du-te pe strada X că mai mult ca sigur mă vei pierde...mă debusolez şi mă rătăcesc...
şi am stat eu bine şi m-am gândit(mi-a luat mult timp chestia asta) şi am ajuns la concluzia că aş putea să te fac şi pe tine o stradă... ai putea să duci oriunde,numai în viitorul meu nu. ai putea să ocoleşti cu desăvârşire partea aia de inimă unde ai locuit până nu demult...nu ai avea case şi paşi care să te mai cotrobăie prin trotuare, nici flori nu aş planta pe mijloc,nu mai poţi avea gust de primăvară...te-aş întortochea prin toate deşerturile şi te-aş conduce spre o prăpastie:a uitării. Numele tău ar fi Iubire şi desigur nu l-aş putea ţine minte...