ah.

bună aş fi de veronică,
iar tu de eminescu...
ţi-aş fugi printre versuri
şi ţi-aş vărsa jar pe foi,
te-aş împinge pe rime
şi-ai cădea în noroi,
te-aş chema până la mine
şi-ai pleca înapoi
cu buza umflată
de atâta iubire,
cu mintea turbată
de gelozie,
cu braţele goale
şi pline de eu,
cu opiumul gând
de a mă cere mereu.