ea spune :
Acum îmi dau seama,erai doar un nimic ce creştea în ochi meii odată ce te dădeai grbăit înapoi spre în faţă. Erai un nimic ce-mi intra sufocant în ochi atunci când nu te vroiam,erai doar ca să te cer când te îndepărtai şi mă lăsai ... nici măcar nu mi-am dat seama când ai trecut de la un "CINEva" la la un "aNUME" şi nu sunt nici acum în stare să te transform din "acEL" la un simplu fără nume "el".
Nu mai ştiu cum uit să-mi amintesc de tine. Cum să mă opresc să zâmbesc când mi-aduc aminte de cele mai proate glume ale tale. Nu-mi vine să cred că încă mă mai fâstâcesc copilăriile tale,pe care, dacă nu ţi-ar purta privirea,le-aş putea sancţiona uşor cu o punere la colţ. Mi se prea întâmplă să te văd în treacăt şi să îmi închipui pe fastforward toate expresiile feţei tale pe care mi le-ai afişat în tot timpul de când te ştiu; mi se pare că faţa ta e o ironie la tot ceea ce am putut să fiu înaintea ei. Şi ştiu că toate prostiile le-am făcut din cauza ta,dar de ce nici acum nu-mi iese nimic bine deşi nu eşti în preajmă? De ce mi-aş mai dori să fi în preajmă? Fără tine sunt şi eu cum pot,uneori mă descurc prost,alteori îmi iese. Sunt ceea ce sunt şi altora le place,dar mie oare da?
M-aş putea obişnui cu ideea că nu am fost "aceEA" pentru tine,dr nu pot trece peste faptul că m-ai făcut să cred asta. Nu-ţi pot ierta cuvintele pe care ţi le ştiu pe de rost şi nici momentele în care m-ai ameţit în jurul unei bomboane pe care nu mi-ai dat-o niciodată . Încă sufăr pentru asta...sufăr că gustul e încă amar şi nici nu mai cred în dulcegării. Sufăr pentru că în definitiv sunt şi eu tot un copil pentru care baloanele colorate s-au desumflat prea devreme.sufăr fără să o ştii,fără să se ştie,fără să o ştiu probabil nici eu însămi. Dar nu mai simt...am încetat să fac asta de ceva vreme. Ce-ar mai fi de simţit? Regrete? Niciodată. Pentru că sunt ceea ce fac şi pe mine nu am să mă regret niciodată.
Mă întreb uneori cum s-ar înclina o balanţă dacă am pune pe un taler oamenii cărora le-am vorbit de tine şi pe un altul oamenilor cărora le-ai tăcut despre mine.Nu o să mai conteze în curând nici duplicitatea ta, nici naivitatea mea.Rezultanta o să fie tot un 0 care duce spre uitare.
Dacă te osteneşti vreodată să mai dai vreun semn că ne-am fi cunoscut cândva,am să-ţi zâmbesc la fel de frumos pe cum am făcut-o mereu. Dacă inima mi-am lăsat-o prinsă în ghearele tale,dacă gândurile mi le reţii cu indiferenţă,ei bine, satisfacţia de a ştii că mi-a păsat atât de mult pe cât nu aş fi vrut să îmi pese de tine,nu am să ţi-o dau niciodată.
scriptumPOST: ea nu sunt eu. ea e ea. o fată super.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu