"bunicule,şi păsările un` se duc când se duc?"

Un bunic netânăr,cum nu e altul să îi semene,stă sub un zarzăr bătrân şi visează.Îşi visează frunţile descreţite-n primăveri verzi şi pline de zumzet senin,îşi visează amintirile întorcându-se în cuibul lor şi vede vântul cum îi pune pe limbă toate vorbele aruncate vreodată.Îşi visează părul lui alb topit în florile aceluiaşi zarzăr sub care nu demult,acum o viaţă,a văzut lumina,sub care acum,într-un amurg târziu,descoperă umbra.

Eu mă duc la acel bunic netânăr şi îi cer să îmi spună o poveste.Îl iau de mână şi îi pipăi în palmă toate şanţurile adânci din care n-or să mai crească de acum încolo ape şi ierburi înalte,ele se-ngroapă în nisip,se-ntipăresc în necunoscut.

"Viaţa mă bate pe umăr ca un vechi tovarăş ce mă-ndeamnă la o ultimă aventură"-spune el. Povestea mea e ca a oricărui simplu alt muritor,destinul meu nu e decât un fir de apă secat în deşert,nici nu se cunoaşte unde se stinge.Uneori îmi place să cred că dincolo de orizont mai pot apune încă un număr necunoscut de sori,dar apoi îmi dau seama că şi dacă ar apune,eu oricum nu i-aş putea vedea...nu poţi cunoaşte decât ceea ce poţi mărgini. Eu nu m-am gândit niciodată la moarte,de aia am cunoscut ce înseamnă viaţa decât aşa de târziu. Tu copilo,ai să faci acelaşi lucru!Ai să crezi mereu că după ziua de mâine,mai apar încă nenumărate şi-ai să uiţi că ziua de azi e singurul lucru pe care îl ai cu adevărat. Pe mine nu mă mai bucură primăverile ,de aia ţi le dăruiesc:aşa fac toţi copacii bătrâni-dau primăverile mugurilor lor.


Bunicul netânăr se aşează în iarbă şi se-ngână cu timpul.Eu îi văd pleoapele grele cum pică de-un somn adânc şi nu mă sperii,dar plâng. Plâng pentru că bunicul îşi scotoceşte buzunarul stâng şi-mi întinde un pumn de poveşti,plâng pentru că buzunarul se descoase şi el nu mă mai lasă să-l cos...el zâmbeşte senin şi-mi spune să economiesesc aţa. "O să ai o grămadă de alte buzunare de cusut".

photo made by :Feli

Asculta mai multe audio Muzica