somnul meu bont îţi scapă printre degete.nelămurirea îţi creşte direct proporţional cu umbrele nopţii.nu-ţi cer să mă pricepi,dar te rog să mă tălmăceşti.în manşeta ta absentă de cămaşă îmi las urme de buze rotunde şi îi cer să le facă cu eleganţă săruturi. ceaiul de ciocolată amăruie îl inventez pentru vocea ta de noapte. îmi place cum seduci fire de plastic să spună poveşti de adormit oameni mici .de fiecare dată când clipeşti mă îngropi în albastru...de fiecare dată când te fericeşti mă înneci în zăpadă. unde o să ajungem în dimineaţa de de după iarna asta?
Asculta mai multe audio Muzica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu