lichidă

în apele mele,zic.

epurate momentan bine.

cred că o să-mi ia un pic

până reușesc să cresc pești,

dar nu contează,

mă dau cu barca.

e atât de liniște aici

că nu poți îneca nicio vorbă

și nici nu-mi trebuie vreun val

ca să mă vărs

pentru că sunt plină toată

de mine

și am curaj să ridic pânzele

să desenez pe ele cerul.

aici se curge totul

și se trece pe-un ponton invizibil

în ireversibil.

merg pe apă,

podurile se dărâmă,

nu mă leg de maluri,

mă ancorez în larg și fac din mână

c-o batistă de spumă albă.