iar timpul ăsta mă-ntărâtă să-l omor.
nu mi-e dor, sunt umplută cu gol
și-mi văd reflexia în vitrine,
sunt fața acelor manechine
care pozează fără chip,
sunt sticla din ferestre
și ceruL de după nu sunt,
sunt sticla de pahare
și din apa lor nu sunt,
sunt dosul acelor buzunare
în care te joci cu mărunt,
îți strecori mainile-n uitare
noaptea-n drum spre casă
și-asculti aceeasi melodie
pe care injuri și-ngâni că
viața e așa urât frumoasă.
cât despre suflete și alte cardio-baliverne,
aceleași eterne regrete...
țăndări și tapetări pe perete,
pasiuni volubile,
controlate detașat,
același gust imposibil
al celor care nu se uită
deși s-au iertat...
superb, asa cum ne-ai obisnuit :X :X
RăspundețiȘtergere