"Chiar dacă totul ar fi vulgar, lumina zorilor nu poate fi. Ar trebui s-o privim zilnic ca să redevenim puri..." Emil Cioran

duminică, 13 martie 2011

îmi simt șira spinării cotropită de-o herghelie de cai,
care mai de care mai suri, negri și albi,
iar eu continui să nesimt simțirea,
să percep corect insesizabilul...





mi-e somn de mare
și-un drum prea nocturn mă separă de abis.
totul e scris
în zare
totul e haos ,
un absurd absolut de cauze si efecte,
fără mâini, fără picioare, cu adaos
de modulatii perfecte
incerte,
mă cheamă zilele la apel,
eu vorbesc,
mă-nșel
mă trăiesc.
un nerost general,
nu mă dăruiesc
mă reclam
și când vreau cel mai mult
nu-mi mai trebuie deloc
și n-am cuvânt de drept
când mi se face prea loc
și prea timp să mă-ncurc
să mă repet
în ordini dezastruoase,
mă arunc,
fără de aplomb,fără de oase
și nu știu câte vieți
mai am de rupt în picioare,
am suficiente tristeți
în care să mă duc la culcare,.

3 comentarii:

  1. ''am suficiente tristeti in care sa ma duc la culcare''..Profund.

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamnee..esti minunata:x
    te urmaresc de ceva vremee.:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest poem mi-a patruns lumina camerei sufletului meu.

    RăspundețiȘtergere