egoe

și mă rezum,
mă rezum la ceea ce lumea poată să vadă
atunci când a orbit de mult.

inexistentul negru de sub unghiile roase până-n carne
mă face să cred
că nu însemn destul.

văd unii și alții cum își dau coate,
eu îmi dau sufletul
și nu mă prind
de schemă.
cum vine cu susu'-n jos?

nu-mi vine nicicum.

nici cu albul nu mă văd asortată,
dar măcar nu pretind că
îmi trebuie acte în regulă.

aș vrea ca toate iluziile să fie legate în serie,
ca la instalatiile vechi de Crăciun.
s-ar strica una,
aș putea strica una
și le-aș stinge pe toate.
fapta mea cea mai bună
ar fi să pun oamenii să fie
sinceri cu ei înșiși,
chiar dacă astfel
n-ar mai fi spirit de sărbătoare,
ci duh al întunericului.

și  totuși,
ce lumina?


aștept să fiu mințită
cu un adevăr mai bun.
până acum vorbele goale
n-au reușit să mă excite.