arunc, defrișez , lovesc și scutur pe toate părțile adevăruri care numai Adevăr nu sunt.
bat apa în piuă și fac hacking în suflete și minți,doar doar s-o ivi vreun ciob de realitate care să mă reflecte și să mă împiedice să mă mai mint, căci nu e altceva care să îmi iasă mai bine decât amăgirea de sine, închipuirea că există un control și că eu îl dețin, că totul se mișcă atât cât și cum vreau.
dar câte din lucrurile pe care le vreau, le și vreau de fapt? cât din lucrurile pe care le vreau îmi și trebuie? trebuie să îmi trebuiască sau să-mi fie îndeajuns? pot să vreau oricât și orice și oricum? iar în afară de asta să rămână nimicul? :..nimic care să conteze,să merite, să însemne ceva...
e definitiv ceva pe aici? dar absolut? dar superlativ ? e aici ? ESTE?
sau e doar un conglomerat de voci afective care țipă înuntrul pieptului meu devenit conștiință că lumea asta e o obscură explozie de neînțeles?
nu mă lupt destul, dar te iubesc întruna
oriunde ai fi de nu te mai găsesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu