mă divulg senin în tine
undeva la crăpătura zorilor în verdele
cu care mi-ai sălbăticit privirea.
m-ai lăsat să mă las decoperită
m-ai lăsat să mă las decoperită
și niciodată nu rămâi pe margine,
de-aia miezul meu acum nu se mai pierde.
ne putem iubi pe ape care nu știu să curgă
și-am să-ți spun într-o zi despre mine
și-n câte mări am alergat să mă torn
și-n câte mări am alergat să mă torn
până când să-mi stai în cale,
până când m-ai obligat să mă beau.
am prea mult nesomn ca să te pot visa
am prea mult nesomn ca să te pot visa
așa că te trăiesc cu inima deschisă.
frumos!
RăspundețiȘtergereeşti ruptă din prea frumos.
RăspundețiȘtergerescrii din acel,de necuprins înăuntru...
mulțumesc, purpur... m-ai înseninat
RăspundețiȘtergeremă gândesc că a te ştii pe tine atât de puţin,mi te creează un zor fix de lumină.
RăspundețiȘtergeremă bucură când pot să te încă puţin descopăr.
mă bucură înseninarea ta,seninătatea e la tine amalgam.
și uite așa îmi aduci tu aminte cât îmi plac
RăspundețiȘtergereaai punctat atât de bine : seninătatea e la mine un amalgam.
e bine atât. ia-mă puțin câte puțin... nu mă las înghițită din prima.
întotdeauna vei avea unul dintre blogurile mele favorite, și de aceea ești prima la care m-am gândit când am primit leapșa.
RăspundețiȘtergereP.S. Ai ceva la mine pe blog :)
Imi place foarte mult ideea pe care ai folosit-o, cea neomodernista - a iubirii care transcede totul. Din nou finalul e cum imi place si mie... Sau ce sa mai zic de iubirea platonica pe care o exprimi cu atata dinamism extatic... (So, keep it up!)
RăspundețiȘtergeredoamne cat de frumos ai scris..
RăspundețiȘtergeresi cat de superba este poza...
;x