baliverneală lungă de nestare

Protipendada sentimentelor naste rafale

Iar cursul vag al timpului decade

din drepturile copilului.

*

nu e nimic mai atroce

decat eul meu torturat de un altul.

*

Apele mele iar se restrang,

nisip de celuloid

și reciclare de cuvinte.

Sunt mare si ochii mi-s mari,

sap in mine ca in stanca...

Pentru ca niciuN val nu se izbeste de mal,

rămân rece și adâncă.

*

îmi trădez sensul,

niciodată logica.

mi-am slugărit inima

până n-a mai știut să-mi dea ordine,

până când am orbecăit haosul.

am consimțit să fac uz de rațiune.

sunt un aparat stricat

care sâcâie zgomotos

urechea care mi se sprijină de umăr

și sunt un ecran cu purici.

eu nu mă transmit

nu mă afișez,

doar suprasolicit firele

până plesnesc...

e modul meu de a mă rupe

de irealitate.


mai puțin defectă decât mâine,
cu mult mai dereglată decât ieri.
cât de bine dau împachetată!
iar

instrucțiunile spun că funcționez

după parametri normali.

*

infailibil.

ce cuvânt frumos!

și câte alte atâtea sunt.

nu îmi plac cuvintele mai mult

decât ce înseamnă,

dar totuși cedez în fața lor

și totuși pe ele le arunc la înaintare.

și totuși.

INFAILIBIL

e tot ce nu reușesc să înving din mine.

**********************************

să fie asta frica pe care ți-am promis că nu o voi avea?

nu controlez decât incontrolabilul.
ceea ce lovește exact
și pică la țanc

sau cade la fix
are sorți de izbândă
la a căror tragere
eu nu pot participa.

biletele mele dus-întors au fost mereu căștigătoare.
cercul- forma mea ideală.

***

n-am camere aprinse pentru fiecare lumină în care adorm închisă.

mi-e ciudă că pe tavanul meu nu am găsit nicio podea stabilă

și-mi pică pământ în cap atunci când mă uit spre cer.

nu accept plățile în aceeași monedă la fel de bine cum

prefer sumele exacte, nu mă pricep la dat resturi

și nici nu sunt în stare să accept mărunțișuri,

poate doar dacă sunt soulmade .

*******************************************************

am libertatea de a cere să fiu închisă în ea.

eu nu evadez, sunt propria mea cușcă

și propriul meu gardian.

sunt regula numărul unu

și pedeapsa fiecărei abateri din cele N.

m-am izbit de mine tot timpul

și de pereții corpului în care am scrijelit

zi după zi

de câte ori am adormit fără să mulțumesc

pentru că trăiesc.

prizoniera unui destin pentru care

nu se știe câte delicte am comis.

doar gândurile le am fugare,

sufletu-mi stă-n cătușe.

sunt o criminală de gest

și o bine premeditată neintenție

de a-mi ieși la număr

tot ceea ce cuceresc.

****

nu văd capete de țară în imperiul meu mental.
sunt predispusă să rezist în fața intemperiilor sentimentale
și să cred în soarele de după furtună.

*

mă doare capul.
tulburător de amnezic,
însă sesizabil de andrenalin.
un fel de ceață stradală

într-un abu dhabi în miez de vară.

de aici să mi se tragă nestarea?

ce nepotolită foame de sete,

cu tot tacâmul de buze uscate
care nu se potolesc în sec.

ar trebui să vorbesc,
dar mi-e teamă să urlu

și să arăt mai exagerat
decât tușul negru la ochi

în prag de dimineață .

am o mândrie decentă

și-un calm de sine îngâmfat.
o indiferență care nu se tratează

și mulți gărgăuni pe creier
care rod permanent din echilibru meu
TOTAL.


nu,nu.
nici de data asta nu pic.
nu e rău,

e chiar bine

și sunt tot eu,

cea care nu se lasă...

decât de tine,

poate
dacă exasperez prea mult.

are să-mi iasă,
la fel ca de fiecare dată
să pot să vreau
să nu rămân.

*

nu mai pot știi pentru a câta fericire
stau și nu simt nimic acum.

mă achit de datoria
de a suferi cu grație
în deplina discreție
a văzului tuturor
aliteraților.