și-am să-ți fac iubire din flori,
pasiune bastardă
care nu o să poarte nume,
care o să se știe pierdută
în necunoscutul pieptului tău
și-are să urle de foame
la toate portile inimii pe care o ai
și-are să-nfigă ghearele
în pieptul la care a crescut.
nemernic milos și bunule rău,
ai să-ți faci timp de chinul meu
și-ai să-mi ții travaliul în perne
ca să pot muri de fiecare dată
din ce în ce mai puțin
până dau viață.
ai să fi acolo, drepturi depline
ai să fi acolo, drepturi depline
să mă lași să te rup,
să te blestem și țip și arunc
în cea mai mare grație,
să te iubesc fără acte
și termen de garanție,
fără custodie pe sentiment.
tu cu mine și copilul nostru imposibil,
tu cu mine și copilul nostru imposibil,
suntem identități furate,
un mic act de creație bine jucat.
sentința finală
va fi cu mult mai coaptă
decât crudul adevăr.
nu aștept de la tine nimic,
m-ai lăsat cu inima mea la gură,
gata să mă avorteze
și să-ți facă loc să te naști ,
IMPOSIBILULE!
astea chiar sunt urme de gheare :(
RăspundețiȘtergereDureroasa poezie.
ce frumoasă eşti, e plină eşti
RăspundețiȘtergereimi place, din nou, finalul... (hmmm...)
RăspundețiȘtergeree regasire,e continuitate.
RăspundețiȘtergere