în amintiri despre
ce ar fi putut să fie iubire.
în câmp deschis ,semantic,
conjug uitarea la toate timpurile.
de tine nu mi-e nicicum,
de tine mi-e ceva.
retrospecţie cu privire la un sine
lăsat în grabă pe la tine,
dar nu acasă,
ci pe străzile unde îmi ţineai adăpost.
n-ai rost,
într-un clocot tardiv de sărut
te-nghesuieşti în mine să fierbi,
dar eu nu am ce să dau peste.
febril,mâinile tale mă caută.
regret,nu mă vor mai scăpa a doua oară.
bunnnnnn :))))
RăspundețiȘtergereiar iubire? a venit iarna. gata cu toamna și cu depresia :). fericire scrie pe noi.
RăspundețiȘtergereoare?
RăspundețiȘtergerefericirea e în amorţire şi îngheţ?
mmm..., frumusica:)
RăspundețiȘtergere