"Chiar dacă totul ar fi vulgar, lumina zorilor nu poate fi. Ar trebui s-o privim zilnic ca să redevenim puri..." Emil Cioran
marți, 23 noiembrie 2010
baliverne cenuşii
nu poţi împăca mai mulţi copii cu o singură jucărie.
un bine fără margini poate fi un rău cumplit.
e o limită destul de fină între compasiune şi repulsie pentru slăbiciuni.
indubitabil,regulile se încalcă doar ca să apară altele noi în faţa cărora eşti nevoit să te supui.
un adio spus prea devreme, nu e decât un "la revedere" amânat.
ca să ştii dacă te mişti,trebuie să ştii dacă ai de unde pleca şi întoarce.
cred că mediocritatea e sumbră, dar se poate trăi orbeşte în lumina întunericului.
când nu mai ştiu să număr,denumesc.
căutăm cuvintele.le afişăm pe cele care încep cu vocală.
mă doare că poţi face atâtea cu tăcerea, mă dezgustă cât de puţin au de spus cuvintele.
caz de nedeterminare pentru infinit ori infinit.
puterea nu ridică, doar amplifică şi micşorează. eu sunt cazul 2.
mă sperie ce nu pot controla,dar şi mai tare să cedez.
eu totuşi mă duc la pescuit iubire, fără să mă uit după ea,fără să arunc plase.
sărutul meu merge pentru băiatul de lângă.
POSTat de
Zor de Zi
în poziţia acului de
7:01 p.m.
Etichete:
despre lucruri prea complicat de simple,
profil REAL,
rău de toamnă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
bravo bravo!!!
RăspundețiȘtergereşerban...îmi place mult când eşti prin preajmă.
RăspundețiȘtergeregândești bine.
RăspundețiȘtergere..pestele cel mare
RăspundețiȘtergere