"în afara lucrurilor pe care le iubim,nu mai reprezentăm nimic"
şi-mi dau seama că ziua în care am să mă nasc pentru ultima dată
e ori îndepărtată,
ori,
n-o să vină niciodată.
dar niciodată e un cuvânt sever şi încărcat de plastic,
e ori casant,
ori fantastic.
însăilez himere din neant,
e ocupaţia mea de bază...
îi judec pe cei care mă rostesc
înainte să mă gândească
şi-mi pare rău de balivernele la care mă rezum,
sunt mai departe de lume
sunt de peste drum,
praf şi seminţe
în acelaşi pumn
de ţărână.
Odată ce prăbuşeşti în mine verile,
odată ce-mi iei apa pentru setea lumii,
entuziasmul meu devine cumpătat ;
refuz să mă bag în pat,
refuz să mă dorm,
refuz să mă torn
în altă formă decât a inimii mele.
doar iubire. si in rest...detasare.
RăspundețiȘtergereunii oameni fac dintr-un fluviu un parau si ei se misca in propria lor mizerie ca larvele mortii.
foarte frumos,faptura cu ochii adanci!
în forma inimii tale,ca să-i fii "conţinutul"...
RăspundețiȘtergere