pe fruntea-i dospită de gânduri
i se zguduie cerul...
Iar zmeul...
i se face franjuri,
înţepenit în pământ
şi fără de cuvânt
intră în rânduri.
Încă unul picat!
În spate,
frâiele adunate,
toate vreodată scăpate
se fac pânze
şi-o prind în păcat.
Smucindu-şi sufletul violent
Îşi scapătă iubirile-n van,
Iar vara curge ca-n fiecare an,
Insolubilă la dor,
torenţial pe geam,
cu lacrimi care mor
în chip absent.
Ea scriind vede,
cât de puţine vede de fapt.
nimic n-a rămas intact
din vechiul pact
făcut cu viaţa...
deşiră aţa
şi se trezeşte cu faţa
spre o oglindă ce n-o crede.
Seacă,seacă,seacă,
înecată într-un strop de apă,
devine piatră.
din niciundele ei n-a mai rămas niciun nicăieri unde să meargă.
cât de puţine vede de fapt.
nimic n-a rămas intact
din vechiul pact
făcut cu viaţa...
deşiră aţa
şi se trezeşte cu faţa
spre o oglindă ce n-o crede.
Seacă,seacă,seacă,
înecată într-un strop de apă,
devine piatră.
din niciundele ei n-a mai rămas niciun nicăieri unde să meargă.
"Iar vara curge ca-n fiecare an,
RăspundețiȘtergereInsolubilă la do"
absolut superb. iar melodia e ideala.
imi place f mult melodia asta.Toamna trecuta era melodia mea preferata.
RăspundețiȘtergereiar versurile poeziei tale sunt f frumoase.suna ca un descantec,in special ultima parte.
si m-a dus cu gandul la melodia asta ->
http://www.youtube.com/watch?v=6AkRS7pIK8c