*** ADELA GRECEANU

"Fotografia ta înrămată,din cauză că am acoperit-o cu
Sticlă e ca o oglindă. Astfel, de câte ori mă uit la tine, mă
Văd şi pe mine. Figurile noastre sunt împreună. Suntem
Împreună. Eu nu sunt aici,ci acolo,în spatele oglinzii,
Unde mi se formează imaginea. Şi tu eşti în spatele
Oglinzii, acolo unde te-am aşezat. Uneori ochii mei se
Suprapun cu ai tăi - înseamnă că ni s-au întâlnit privirile.
Uneori imaginea buzelor mele se suprapune cu buzele tale -
Şi ne sărutăm.
Când suntem împreună- atunci când privesc
Fotografia ta şi-mi văd prezenţa acolo- totuşi cineva, o a
Treia persoană ne urmăreşte: sunt eu,cea din faţa oglinzii.
Numai că eu cea adevărată sunt dincolo de oglindă, cu tine,
Deci nu există a treia persoană de care mă temeam. Eu nu
Exist.
Tu te odihneşti. Nu ai gânduri. Când suntem
Împreună, gândurile mi se fac mici-mici de tot,de parcă
Le-ar fi ruşine că există. Se fac aşa de mici încât până la
Urmă dispar cu totul(se refugiază în imaginea mea din faţa
Oglinzii - ele nu ştiu că nu mai sunt acolo). Şi nu mai am
Gânduri. Mă odihnesc ca tine. Mă odihnesc şi eu puţin
Lângă odihnirea ta."