n-am să mai țin șirul ochilor cu care te-am privit
pentru că azi minciuna pare singurul adevăr posibil.
astăzi nu mai contează prea mult
dacă ploaia cade pe pământ
sau pământul cade peste ploaie,
am să fac dragoste cu timpul
ca întotdeauna.
stau pe amintirea ta ca pe ace,
stau în nestare și-n urlet,
în pasul șoptit de frică
și-n moartea căprioarei.
în rânjetul ăsta forțat de lume tâmpă și senilă,
regretele sunt doar locurile din față,deja luate.
eu rămân...
în picioare,
Superba poezia, chiar imi place... mai ales ca finalul e ex abrupto (iubesc finalele acestea... poate ai observat si tu deja...). Intrebare: Si daca regretele parasesc locurile din fata, te asezi sau preferi sa ramai in picioare? ( Cred ca deja stiu raspunsul ;)) ... )
RăspundețiȘtergeredacă locurile din față sunt libere și pot să așez pe ele tot ceea ce accept să las să treacă și mă las să devin, da. o să le ocup cu asta.
RăspundețiȘtergeremultumesc pentru cuvinte!
am să fac dragoste cu timpul
RăspundețiȘtergereca întotdeauna.
iubesc un lucru: marea si urasc un altul: timpul.. marea e mereu acolo, sa m-asculte sa-mi vorbeasca, sa fac dragoste cu EA; timpul pleaca, el nu sta ..