aici e inima mea
și e locul în care nu se mai face lumină
deși se fabrică dimineți în șir...
un șir lung care se deșiră din toții sorii
pe care i-am epuizat vreodată.
aici sunt toate minciunile mele
care nu mai au nici ele capăt,
care râd cu toate fețele
și mi se lipesc de spate...
un spate lat întors opac și drept
la toate "și dacă poate "urile...
aici e zâmbetul meu
din ce în ce mai surclasat
de alte și alte subterfugii faciale.
aici aș vrea să fiu eu,
dar e mai ușor să vreau pe oricine
și să am pe altcineva
decât pe mine.
later edit:
iar undeva acolo era inima ta,
singurul ceva în care
mă puteam da uitării.
acum o stare de ceea ce ai scris tu aici.
RăspundețiȘtergereesti minunata!
"aici e zâmbetul meu
din ce în ce mai surclasat
de alte și alte subterfugii faciale."
o fi el ascuns, dar se arata cand trebuie ..
RăspundețiȘtergere