eul de după

aici e inima mea

și e locul în care nu se mai face lumină

deși se fabrică dimineți în șir...

un șir lung care se deșiră din toții sorii

pe care i-am epuizat vreodată.

aici sunt toate minciunile mele

care nu mai au nici ele capăt,

care râd cu toate fețele

și mi se lipesc de spate...

un spate lat întors opac și drept

la toate "și dacă poate "urile...

aici e zâmbetul meu

din ce în ce mai surclasat

de alte și alte subterfugii faciale.

aici aș vrea să fiu eu,

dar e mai ușor să vreau pe oricine

și să am pe altcineva

decât pe mine.

later edit:

iar undeva acolo era inima ta,

singurul ceva în care

mă puteam da uitării.