Fiindcă cerul și-a julit coatele,
tot încercând să-și facă loc pe pământ,
Norii lui sunt plini de bube
și-aruncă puroi de plumb
când s adună și curg
cu tot veninul din noi...
Murdărie spălată cu altă murdărie,
Dacă acoperi răul cu rău iese bine?
furtuni solare în inimi de cuvântătoare
ce comunică sălbatic prin necuvinte...
lumea-i un os aruncat la nimereală
primului câine care o prinde.
șleahtă de membre inerte,
toate îndreptate spre cer.
nu mai e loc curățat pentru ploaie
în pământul ăsta mizer!
oamenii-s semințe trimise la înflorit,
dar înăuntrul florii parfumu-i putrezit.
minunat!
RăspundețiȘtergereimaginatie :) superba
RăspundețiȘtergereabsolut frumos!si daca acoperi bine cu bine? ce iese/? tot rau , stim cu totii.
RăspundețiȘtergeremi-e dor de tine.:)
Putin luata de val, as spune.
RăspundețiȘtergerefara cuvinte :|
RăspundețiȘtergere:) cred ca sunt si exceptii totusi.a caror parfum e atat de puternic incat ceilalti cred ca e al lor.si adevaratele valori se pierd in anonimat.
RăspundețiȘtergereimi place poezia ta.