Mi-e toamnă atunci când toate sufletele-mi devin frunze şi mă descotorosesc de ele fără să-mi pese cine le va călca în picioare...mi-e toamnă atunci când străzile-s pustii ş reci,iar pe creanga mea goală se preling rapid toate ploile uitării...mi-e toamnă când ştiu că am să-ngheţ şi n-are să mai conteze dacă sunt om,zăpadă,sau om de zăpadă.
joi, 12 noiembrie 2009
resemnare
Mi-e toamnă atunci când toate sufletele-mi devin frunze şi mă descotorosesc de ele fără să-mi pese cine le va călca în picioare...mi-e toamnă atunci când străzile-s pustii ş reci,iar pe creanga mea goală se preling rapid toate ploile uitării...mi-e toamnă când ştiu că am să-ngheţ şi n-are să mai conteze dacă sunt om,zăpadă,sau om de zăpadă.
Etichete:
rău de toamnă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
este un inceput in toate. iar ceea ce se contureaza in scrisul tau este f bine punctat. felicitari.
RăspundețiȘtergere