eu perceptibil

e rece,
un rece hapsân și hulpav
din care n-am să-mi iau decât nimicurile să le pun de-o parte și de alta
a celei cu care trăiesc
și a celei cu care mor,
dar nu mor decât destul ca să trăiesc
și trăiesc pentru că asta îmi vine cel mai bine să fac
atunci când știu că vreau să ajung acolo
"pentru că n-au putut s-ajungă alții, deși s-au străduit".


nu mi s-a dat de ales,
de asta am ajuns la mine.
pusă în fața a multiple căi de ieșire
n-aș fi optat niciodată să orbecăi spre înăuntru.



timpul e o tranzacție de euri,
te cedezi mereu în favoarea celui care va să fie.
am o colecție impresionantă de secunde pierdute
în urma cărora m-am costat.
renunț la mine permanent,
poate de asta mă am cum nimeni niciodată nu și-ar cheltui viața
să mă aibă.

am un ego solar la degetul mic și cu toate inelele lui venus
am fost cerută de soție -
singurul angajament pe care l-am făcut din iubire
și pentru totdeauna
a fost cel față de mine.
de asta, oricând
aș putea să iubesc o lume întreagă
și să rămân a nimănui,
adică mie.