la fel și toamna.
sărut acum pământul din care sunt pământ
și cerul din care încă nu sunt stea.
toate aleile care duc spre mine sunt pavate cu extaz seismic,
iar peste, or să se scuture crengile
și-are să foșnească liniștea din nins.
și cerul din care încă nu sunt stea.
toate aleile care duc spre mine sunt pavate cu extaz seismic,
iar peste, or să se scuture crengile
și-are să foșnească liniștea din nins.
mi-ar fi mai puțin octombrie, în doi,
știu.
...dar asta presupune să dau peste cap
toate una care am fost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu