miez de zi

pentru că uneori am și pe lumină suflet și-mi vine să-l vărs afară...

cred că toate iubirile m-au albnegrit suficient de tare
încât să nu le mai pot scoate niciodată din țesuturi.

din curajul meu aparent fără cusur,
primul defect e că sunt cea de care mi-e cel mai tare frică,
urmând apoi la rând
lașitățile de a nu mă lăsa ajutată de alții să mă-nving.
cineva mi-a spus să-mi îmbrățișez temerile,
însă eu la piept nu-mi mai duc nici sângele în ultima vreme
și din câte brațe am întins spre mine însămi
tot atâtea am retezat din os...