"Chiar dacă totul ar fi vulgar, lumina zorilor nu poate fi. Ar trebui s-o privim zilnic ca să redevenim puri..." Emil Cioran

luni, 25 iulie 2011

e mai pueril decât infantil

caut ceva în mine de care să apuc și să trag.

arăt ca o metaforă incoerentă
care frapează prin însăși nonsensul ei cu stil.
mi-aleg să pier pe limba mea,
dar pe gura nimănui

între timp zăpada s-a oprit
să moară.

mi-e cald și mi-e vreme
în prea târziu.


dramele mele nu au ciclu evolutiv,
lor doar le vine menstruația
neregulat.
dramele mele nici măcar nu sunt drame
pentru că eu nu mi-am pimit coletul,
eu doar îmi închipui și exagerez,
exagerez ca să reușesc să simt.


cred că mă car înapoi
din cea care n-am fost niciodată.

câtâ vehemență în mișcarea asta teatrală
de a ajunge la mine.

am rezerve cu cerneală
pentru fiecare pas alb
în necunoscut.

astenie de caracter,
vara asta nu te uit eu.




6 comentarii:

  1. blogul tau e unul din preferatele mele..aici inca se mai scrie poezie sensibila si rationala totodata:)

    RăspundețiȘtergere
  2. mă bucur să primesc asemenea aprecieri.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. m-am plimbat si eu cu pasi apasati calcand peste metafora ta impletita in suisuri si coborasuri ... ce fain e sa o iei la vale si ce fain e sa te sui p-un deal :) ... te mai astept, eu pe tine!

    RăspundețiȘtergere
  4. mă bucur că mijlocul meu de transport a oferit conditii. te mai aștept și eu în călătorii!

    RăspundețiȘtergere