nu,nu disper.
asta e doar stăpânirea mea de sine disimulată.
toată sunt la locul meu,
mă lipsesc de niciunde,
mă am din toate părțile.
priviri deshidratate într-un corpuscul ciudat
care mă întregește fără să mă umple:
dor.
ce gust infam are noaptea în care nu-mi stai pe limbă,
în care doar ce s-a dus de tot îți mai spune de mine.
mă dau la fier vechi.
vreau să fiu o tablă-n care bate ploaia.
Superbă încheiere!
RăspundețiȘtergeretabla e oriunde, nu numai la fier vechi, acum doar sa fie ploaie.
RăspundețiȘtergere