"Chiar dacă totul ar fi vulgar, lumina zorilor nu poate fi. Ar trebui s-o privim zilnic ca să redevenim puri..." Emil Cioran

miercuri, 15 decembrie 2010

şerbet de mere verzi înroşite

sinapsă
saltimbanc
vendeta
salcie
clepsidră
monoclu
plastilină
solfegiu
tabulatură
şerbet


între cerul gurii tale şi marea mea de noduri din gât
un răsărit dulce face sinapsă cu infinitul iubirii,
iar tu,ca un saltimbanc năucit de înalt
păşeşti pe firul subţire şi mă-ndepărtezi de pământ.

în ce fel de clepsidră ni se zdruncină lumea?
deşerturile plâng ca o salcie pe malul apelor
şi orice zi e doar o notă în plus a solfegiului
cu care mă înveţi să-ţi ating corzile.

trupuri de plastilină în zelul tandreţii
care îşi revendică absenţele îndelungi.
te învăţ fără tabulatură cum să mă cânţi
şi tu orbeşti în lumina nopţilor mele.
mi-aminteşti de îndrăgostiţii cu monoclu
care-şi conturau iubitele de după perdele.
ai tu un fel frumos de a spune totul
şi fiecare clipă de cuvânt e un act de vendetă
împotriva banalului anost al celor de afară,
dar iubitul meu,suntem unul într-altul
aşa cum negreşit se coace iulie în fiecare vară.

5 comentarii:

  1. Interesant si...minunat.
    Titlul mi-a placut la nebunie si ideea in sine de a-ti construi poemele pe o scara de cuvinte.
    Mi-a placut mult.:)

    RăspundețiȘtergere
  2. îţi mulţumesc fată cu coş de cireşe răsturnate în gări! >:d<

    RăspundețiȘtergere
  3. Super header.

    Cred ca blogul tau are o picatura de melancolie, picatura de optimism, o picatura de triste si o picatura de speranta..nice cocktail

    RăspundețiȘtergere
  4. pierzându-ne frumos-viforos în adâncimea însoritului tine...

    RăspundețiȘtergere
  5. da-mi si mie un set d-asta sa ma joc

    RăspundețiȘtergere