Plenitudine de gust,
Amorțeală-n artere,
Protipendada sentimentelor naște rafale,
Iar cursul vag al timpului decade
Din drepturile copilului.
Fără nicio ispită a izbânzii
și cel din urmă suflu al dimineții
face crepuscul dupa orizontul așteptării.
Pe-o peliculă tratată prost
Noaptea din gură spoiește cuvinte,
cuvinte care or să se repete-n niciodată
și nudul infam al vorbelor spuse
va defila sălbatic în cruste pe piele.
te deshidratez în ecouri reci
care-mi zguduie plânsul de tihnă.
te aud printre zambete de zăpezi,
dar nu mai vreau să ningă.
pleacă-mi !
ți-am spus.
și mi te-ai adus...
și mi-ai rămas.
ca un seif al fiinţei
RăspundețiȘtergere